Acordeon parizian…

Click cu butonul de scroll aici, asteapta cat crezi necesar, si citeste in continuare.

Desi probabil toti credeti ca ceea ce o sa cititi vine de la sine inteles ca fiind legat de Paris sau de acordeoane sa stiti ca nu este in totalitate adevarat. Intr-adevar, povestea de astazi este legata de un acordeon, dar nu intr-un fel la care v-ati astepta. Azi, in metrou, am auzit ceea ce parea a fi un acordeon. Era un sunet pe care il uitasem demult. Muzica ce se auzea din ce in ce mai aproape era atat de frumoasa, atat de pariziana inca mi-a facut pe loc un dor de o plimbare noaptea cu feribotul pe Senna. Cand persoana care canta se apropie, vad un tiganus prost imbracat, in papuci, cu o problema grava la un ochi. M-am gandit in momentul ala: “Ce a facut persoana asta sa merite mai putin ca un acordeonist parizian?”. Nu am putut sa-mi raspund la intrebare, asa ca, desi stiam ca nu o sa-i foloseasca la ceva util, am scos din buzunar o moneda de 50 de bani si i-am dat-o. Unele talente se risipesc aiurea prin metrouri si gari, dar “Parisul” tot “Paris” ramane…

Aceasta NU a fost povestea unui acordeon parizian…